Gânduri pozitive, originalitate şi respect…

Stau aşezată într-un colț de pat singură şi tristă….cu un gol imens în suflet, simțind că viața nu-mi mai este prielnică aşa cum era înainte, îmi deschid plictisită telefonul pentru a vedea dacă nu mi-a venit un sms.

Telefonul era gol de mesaje, doar notificări şi reclame, mă gândesc să-i trimit un mesaj iubitului meu, care şi el mă ignora cu aroganță….doar când am cea mai mare nevoie de el nu răspunde. Totuşi, de la un timp relația noastră s-a cam răcit şi nu din cauza mea, eu l.am iubit ca la început…..mereu dornică să îl văd şi să-l amețesc cu sărutări moi şi catifelate.

Dar de ce mă mint singură, este clar de la o poştă că sunt înşelată, probabil cu o femeie mult mai frumoasă….nu este nevoie să văd asta, chiar deloc….pot simți acest lucru, mai ales pentru că mereu întâlnirile noastre sunt amânate foarte des, nu-mi mai răspunde la cuvânul ” Te iubesc ” şi nici la telefon nu este foarte receptiv….

Ei bine, în acel moment m-am gândit să-i scriu că în această săptămână nu vreau decât să fiu lăsată în pace de toți, nu doar de el….zis şi făcut, după ce iam scris asta peste 10 min primesc un nou mesaj de la el cu textul: ” Ok, nu te voi mai contacta niciodată! Adio!” şi în acel moment mă trezesc blocată de el pe toate rețele de socializare. Nu ştiu dacă trebuia să țip sau să plâng, dar acel mesaj mi-a distrus sufletul, doar un simplu mesaj…în care nu iam cerut decât un pic de linişte sufletească şi el a luat acel sms ca unul de despărțire, deşi am specificat clar că nu e aşa.

Nu am reuşit niciodată să-i înțeleg comportamentul de copil râzgâiat, nici nu ştiu dacă e vina mea că am trimis acel mesaj sau să-mi dau uşor seama că pentru el a fost paşaportul de plecare pentru o altă “ea”.

Dar se pare că soarta te duce într-un punct cu totul diferit, pornind de la cele mai nevinovate vorbe sau probleme, deci într-un cuvânt sunt un mic pion al vieții, mutat dintr-o parte în alta!

Perfect, ce să zic, după toate astea ce mai urmează? Să-mi cadă un asteroid în cap, în aceste momente chiar aş prefera unul! De când cu iarna asta urâtă hop…şi depresia! Dar nu contează asta!

În fine, ceea ce vreau să scriu aici este despre cum oamenii îşi risipesc clipele de fericire pe nişte bolovani mari de tristețe….toate acestea se datorează, probabil, gândului negativ, care apare atunci când de fapt crezi că totul îți merge mai greu…. când de fapt tu îți complici viața cu fel şi fel de probleme mai banale sau mai puțin banale. Şi faza cu mesajele online şi confesiunile de acolo, sunt pur şi simplu goale!!! Pe bune!

Adică când transmiți cuiva ceva, care pentru tine înseamnă foarte mult şi cântăreşte sentimente de iubire, bucurie sau ură, pur şi simplu, tu nu le poți simți sau vedea aşa cum este şi în viața reală, de exemplu eu….dacă mergeam în fața iubitului meu şi îi clarificam lucurile pe față într-un mod mai rațional, probabil el mi-ar înțelege situația dintr-un alt context în sensul cel bun, dar acum nu ştiu.

Cred că trebuie să nu ne mai facem viața aşa un chin, hai să gândim pozitiv tot timpul, să ne gândim de 10 ori înainte de a face ceva şi să nu mai fim un amalgan de tristețe şi ură.

Nu te duce după turmă, pur şi simplu încearcă să te transformi într-un om original!

Urăsc să văd cum o comunitate sau un colectiv te ocoleşte deoarece nu eşti ca ei! Nu mai spun şi de cei de culoare, sunt tratați ca nişte animale deoarece rasa lor este de vină, păcat că unii nu iau în considerare că aproape toți oamenii au acelaşi suflet, aici nu mai contează nici religia, rasa sau culoarea.

Hmmm se pare că de la partea cu tristețea am ajuns la rasă şi etnie!😅

Dar cred că ficare are legătură cu cealaltă.

Cam atât în acest articol, sper că am reuşit să postez ceva corect şi uman şi nu o prostie…